Namaste

Namaste

marți, 7 octombrie 2014

FLOAREA DULCE A TINERETII

cantau pe ramuri doua pasari
albastre ca si cerul vara
un singur glas aveau mereu
la ora cand se lasa seara

cantau de doruri si iubire
noi ascultam vrajiti intr-una
ne ascundeam in fericire
pana pe cer apune luna

ele au canta o vara-ntreaga
apoi in toamna au plecat
eram si noi pustii ca pomul
ce frunzele si-a scuturat

iubirea imi parea eterna

dar poate-n vara ce-o veni

la vechiul loc de intalnire
degeaba  mai astept sa vii

ca ai plecat mult prea departe
o vis al sufletului meu
te voi pastra in amintire
si-n gandul meu vei fi mereu

si poate in lumea asta mare
inimile se  regasesc
si inviem vechea iubire
 si spunem vechiul te iubesc

atatea zile care-or trece
atatia  ani  care vor fi
eu te-astept tot sub copacul
uscat de iernile pustii

voi fi si eu ca el atuncea
doar umbra celei de-altadat
vino iubrea mea pierduta
la cea care nu te-a uitat

ca timpul trece fara graba
se duc usor si anii vietii

doar eu te voi iubi in vecie
tu floare dulce a tineretii...

 

2 comentarii:

  1. Lya,cat ai fi(fost) tu de Sananda etc.,eu nu am rabdare sa-ti citesc...poemele si am senzatia mereu ca ar fi siropuri. Candva poate voi avea alta impresie,cine stie... Adica ,as vrea ceva concret si nu balade...Nu tin de nimica...Si meditatiiile,da,ofera alte orizonturi dar in imposibilitatea practicarii lor nu ai de ales...Dinu/Aspect Reginald.

    RăspundețiȘtergere