iubire fara lacrimi numai flori
iubire ce te cerni in vechi fiori
vreau trupul tau incins si arzator,
iubesc sau doar de fericire mor?
gura ta e ca o frageda petala
eu sunt sarutul dat intaia oara
cu trupul tau ma contopesc in fericire
eu mor acum sau asta e iubire?
tu esti uitatul meu izvor
si sorb din unda ta incetisor
ma regasesc ,ma pierd, ma ametesc
dar stiu ca pana mor
iubesc,iubesc,iubesc...
cand Dumnezeu cadea-n genunchi
nu era nimeni sa-l ajute
creatia isi vedea de drumu-i
surda la gemetele mute
chiar de plangea neputincios
din praf,slabit si indurerat
creatia nu-l vedea pe jos
niciunuia nu i-a pasat
cand dumnezeu se chinuia
sa mai respire inca-un pic
creatia trecea razand
si nimeni nu vedea nimic
dar cand pericole veneau
creatia striga fierbinte
si el ,de jos marinimos
ii ocrotea ca un parinte
uita si de dureri de tot
se ridica chiar tremurand
iubea prea mult copii sai
sa-i lase ca sa strige-n vant
atunci cand treceti ca in somn
pe langa cei ajunsi la greu
voi amintiti-va atunci
ca acela-i poate ,Dumnezeu
iubirea voastra le dea mana
in graba mare sa-i ajute
si Dumnezeu ,de jos din praf
si mainile o sa va sarute...
pentru tine,drag Creator aflat intre noi
azi stau in fata ta,un suflet fara masca ,doar iubire
de-atata fericire ,gura mea e muta
daca eu sunt cea care o ai in amintire
apleaca-ti fata ta si ma saruta...
Vant, ploaie ,lacrimi ,
ganduri de demult
un soricel roade cartea vremii
tacerea doar o ascult
umbra ta nu mai este prin lucruri
nici prin mine nu mai esti tu
ai spus prea de multe ori''nu te vreau''
si la orice gand ai zis ''nu''
singuratatea e un mod de a trece
pe aripa timpului nesfarsit
e aici doar aripa ploii cea rece
si dorurile care le-am simtit
rotile timpului ma trag in nestire
pe aleile care nu am vrut
nu mai e in inima iubire
doar regrete si tot ce a durut
ploua mereu peste ganduri,incet
acum este viata goala ca si copacii stingheri
nu te mai gasesc ,nu te mai caut
ca nu mai existi nicaieri...
priveam al stelelor apus
treceau corabii grele-n zare
tu esti pe todeauna dus
pierdut pe-a timpului carare
cu panze albe frematand
pluteau usor pe valuri salbe
esti pentru totdeauna dus
iubitul meu cu brate albe
si cate nopti nu am privit
corabii albe care trec
nu stiu daca tu mai iubit
si-n zbucium viata imi petrec
in locul inimii e gol
un gol adanc ca inserarea
trec clipele in tristul stol
care precede disperarea
ma invelesc in nepasare
e singura ce ma mai tine
de-asupra apei celei negre
pe care nimeni nu mai vine
si vesnic ma intorc in port
absurda e a mea iubire
uitat e tot trecutul mort
si visul meu de fericire...
eu nu te-am intalnit nicicand
iubirea mea din stele
erai de dincolo de gand
din visurile mele
mai este timp de asteptat
pana vom fi impreuna
de multi eoni tu ai uitat
cum ne tineam de mana
spre stele eu privesc mereu
iubirea mea uitata
imi este dorul asa greu
mai greu ca niciodata
noi inca nu ne-am intalnit
nicicand fata in fata
iubirea mea,ultimul gand
e sa ma strangi in brate
sa ne iubim ca niciodat
sub stele doua inimi
care isi canta ne-incetat
cum nu le-a cantat nimeni
O, steaua mea de altadat
eu ,steaua ta iubita
intreb cu chipu-ingandurat
veni-vei o clipita?
dupa eoni indepartati
pierdut in in amagire
noi in sfarsit vom fi alaturi
vom fi numai iubire ...
rasar pe umeri stele goale
si ochii tai ca doi luceferi
nu inceteaza sa ma minta
nu stiu ca si tacerea doare
tu esti lumina indepartata
a unui far care se stinge
in lumea cea adevarata
putea-te -voi vreodata atinge?
nu mai astept ca rasaritul
sa mi te scoata iar in cale
tu esti de-a pururi adormitul
pe care il privesc cu jale
cand floarea dulce a amintirii
incet s-a ofili in glastre
tu dormi in numele iubirii
tu zaci pe inimile noastre
nu te-nteleg ,nu te mai caut
flacara mea aproape stinsa
soptesc in mine voci de flaut
cad florile de ger atinse
in somnul tau asa de greu
prin visele de sub pleoape
exist cumva acolo eu
sau lasi uitarea sa ma-ngroape?
tu adoratul meu frumos
tu ma ranesti asa de des
tu imi faci drumul dureros
apoi imi zici..asa-i ales
coboara stele printre noi
cobor si eu din nemurire
cad peste lume triste ploi
cuvinte triste..de iubire
tu nu ma vrei
nu ma accepti nicicum
cum pot sa te ajung
pe al vietii drum?
tu iar visezi
cu ochii mari si goi
cum ne vom regasi
si unde vom fi doi?
tu ma renegi
si dulcea ta fiinta
se pierde fara rost
lipsita de credinta
tu nu ma vezi
cu ochii tai de jar
in lungi eoni de timp
noi ne vom pierde iar
acum e prea tarziu
ca sa te mai salvezi
eu am sa plec in cer
si n-o sa ma mai vezi...
