TRECEAU CORABII

priveam al stelelor apus
treceau corabii grele-n zare
tu esti pe todeauna dus
pierdut pe-a timpului carare

cu panze albe frematand
pluteau usor pe valuri salbe
esti pentru totdeauna dus
iubitul meu cu brate albe

si cate nopti nu am privit
 corabii albe  care trec
nu stiu daca tu mai iubit
si-n zbucium viata imi petrec

in locul inimii e gol
un gol adanc ca inserarea
trec clipele in tristul stol
care precede disperarea

ma invelesc in nepasare
e singura ce ma mai tine
de-asupra apei celei negre
pe care nimeni nu mai vine

si vesnic ma intorc in port
absurda e a mea iubire
uitat e tot trecutul  mort
si visul meu de fericire...