nu era nimeni sa-l ajute
creatia isi vedea de drumu-i
surda la gemetele mute
chiar de plangea neputincios
din praf,slabit si indurerat
creatia nu-l vedea pe jos
niciunuia nu i-a pasat
cand dumnezeu se chinuia
sa mai respire inca-un pic
creatia trecea razand
si nimeni nu vedea nimic
dar cand pericole veneau
creatia striga fierbinte
si el ,de jos marinimos
ii ocrotea ca un parinte
uita si de dureri de tot
se ridica chiar tremurand
iubea prea mult copii sai
sa-i lase ca sa strige-n vant
atunci cand treceti ca in somn
pe langa cei ajunsi la greu
voi amintiti-va atunci
ca acela-i poate ,Dumnezeu
iubirea voastra le dea mana
in graba mare sa-i ajute
si Dumnezeu ,de jos din praf
si mainile o sa va sarute...
pentru tine,drag Creator aflat intre noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu