EU SI ILUZIA

 

Sunt trestie in vant si nu ma frang

desi trecut-au peste mine vanturi rele 

in asfintitul lumii am sa strang 

durerile ce n-au fost ale mele

in ape limpezi imi oglindesc marirea

si adun in mine toata stralucirea 

sunt doar o trestie firava

dar am in mine toata nemurirea

vad noaptea asta care s-a  sfarsit

si stiu ca alta lume  vine-n zori 

cresc  aripi ca  sa zbor  spre   stele

cresc aripi  ca  sa trec de nori

sunt o inima tare,prea calita

si orice-ar fi in drum ,nu voi cadea

orice furtuna care va veni din zare

nu ma va da inapoi din  calea mea

ca toate sunt un joc ,doar o parere

durerile,iubirile si moartea chiar

acum cunosc in mine adevarul 

si n-am trait o viata in in zadar...

sunt doar o  trestie firava-n vant

dar am invis iluzia  pe pamant...

 

 

SFARSITUL NOPTII

e noapte de mult
de prea multa vreme e-intuneric
merg ca o umbra pe trotuarele ude 
pe langa alte umbre ca si mine
siluete fantomatice  pline de spaime
pierdute in  insasi umbra lor pe caldaram
merg asa de multa vreme,poate milenii
nu e nici timp,nici netimp in tenebrele noptii
doar tacere...
apoi,cand nu mai credeam ca exista altceva
in intuneric  s-a deschis o poarta
m-a izbit in retina lumina
am orbit pentru o lunga clipa
m-am oprit timid  in pragul portii
intre doua lumi 
intunericul cunoscut in urma
lumina care ma durea, inainte
si atunci ai aparut tu,cu bratele calde intinse
mi-ai soptit infrigurata numele tainic
mi-ai spus''vino,te-am asteptat asa mult''
atunci ,am pasit in lumina
atunci am pasit in iubire
intaia data fiinta mea toata
a cunoscut imbratisarea ta divina
si ochii mei au cunoscut intaia data chipul tau angelic
si vocea ta care soptea asa senina
''bine-ai venit,iubitul meu din intuneric''

IN ZIUA INTALNIRII NOASTRE

a fost o zi,a primei intalniri

imi tremura buchetul ravasit de flori

veneai plutind pe aripa iubirii

 cum vin de sus doar ingerii, uneori

atata frumusete n-am vazut

si ochii mei se minunau intr-una

cand chipul rasarea din parul lung

parea ca dintre nori rasare luna

in mintea mea eu iti vorbeam  mereu

dar nu aveam cuvinte sa-ti soptesc

parea ca te cunosc dintotdeuna 

dar nu stiam sa spun cat te iubesc

si imi parea ca am sa zbor in cer

ca parca aripi imi dadea iubirea

eu,cel singuratic si stingher

am invatat,intaia data, fericirea.

TU PRETUTINDENI

Veneai ca ploaia peste mine

peste desertul stins  de asteptare

invaluiai a sufletului meu ruine

cu valurile aripilor tale 

in urma ta m-am reintors la viata

 mi s-a umplut in ochi de fluturi

am inflorit gradina fara margini

si tu petale rosii peste mine scuturi

 acum sunt inflorit in toate

si roade dau atat de dulci

ca-s invelit de a ta iubire

a doua brate albe ,lungi

rasar in mine alte lucruri

care au stat prea mult  uitate

tu ma iubesti fara oprelisti

eu te iubesc pe saturate...

INGERUL NUMIT TU

Tu esti un inger de lumina
cand razi,te pierd in pulbere de raze
cand plangi, iti prind in mana lacrimile perle 
si le arunc spre cerul fara stele
si cerul gol se umple atunci de astre 
clipind  duios ca lacrimile noastre

cand mergi,plutesti cu pasi usori prin aer
 cand ma privesti, in ochi tai rasar luceferi
cand imi soptesti cuvinte de iubire
ma pierd intr-un ocean de fericire...

POVESTEA PRIMEI IUBIRI 2

Prima noapte in lumea pe care Creatorul ne-a dat-o ca locuinta se sfarsea ..de undeva de sub norii violeti ,soarele mov isi arata fata,poleindu-te cu o lumina sidefata,adancind umbrele usor albastrii ale pielii tale...Crearea unui nou Univers nu e o munca de aici de colea,asa ca ma mai zabovit in patul alb,cu astenuturi moi.Si ca sa nu stau degeaba ,te priveam.Era doar a doua zi a intalnirii noastre si tu,iubita mea mai aveai inca atatea lucruri noi pe care sa le descopar ,erai ca o carte la care am deschis abia prima pagina.De exemplu,ieri nu am observat ca lumea ce gene lungi iti umbreau ochii ,asa de matasoase incat tare le-as fi atins dar te-as fi trezit.Iar tu tocmai ai dat nastere din fiinta ta la ceva ce nu existase inainte,asa ca ma multumeam sa iti pazesc somnul.Si ma umpleam singur de fericire privindu-te si viitoare stele imi explodau in inima cand ma gandeam ca esti a mea si in mine toata vesnicia...
Somnul tau despartea energiile undeva in Creatie,la facea sa fie de sine statatoare...tu de fapt calatoreai acolo unde fusesem si eu un pic mai devreme...intre atomi furiosi ce se ciocneau dand nastere la reactii in lant ,printre furtuni magnetice de o putere greu de imaginat...Dar noi,ca tineri Creatori de Univers stapaneam toate energiile astea si le prelucram dupa cum doream...Si asa tot uitandu-ma la tine ,vazandu-ti frumusetea atat de proaspata ,minunandu-ma ca o asemenea minune ma iubeste pe mine,am intins mana pe langa pat si m-am intepat in ceva la deget...imediat am simtit o senzatie ciudata si am vazut o picatura de sange care s-a prelins si a cazut pe pamant...atunci tu ai deschis ochii.
- Ce ti s-a intamplat ,iubitul meu?ai spus cu o voce perfect clara ca si cand erai de mult treaza.
-Cred ca m-am ranit,am zis uitandu-ma la  degetul unde nu se mai vedea nici o urma de rana..
-Si ce era senzatia aceea ciudata ..ceva un pic neplacut pe care am simtit-o si eu?
-Cred ,draga mea ca ii zice durere si e ceva ce vom mai simti uneori.
-Dar la ce foloseste aceasta durere,care imi pare exact opusul lucrului pe care il simtim cand ne iubim?
-E un  avertisment ca e ceva  lezat si ne ajuta sa ne dam seama ca trebuie reparat.Si apoi daca nu am simti durerea,cum ne-am da seama ce e placerea?
-Sananda,esti plin de intelepciune in dimineata asta.
Te-am privit uimit si incantat,cum stateai in curbura bratului meu si te uitai cu mandrie la mine.
-Asa iti pare?
-Da ,dragul meu ,tu ai multe lucruri in tine de care nu esti macar constient,dar eu le simt aici in inima mea.
-Tu ,draga mea adorata,ai inca mai multe lucruri ascunse in inima ta decat voi spera eu sa am vreodata.
-Sananda ,cred ca vreau sa vedem si ce e cu opusul durerii ce zici?
Am izbucnit in ras amandoi  apoi ne-am sarutat,pentru ca fiecare zi trebuia sa inceapa si sa se sfarseasca cu iubire.
Dupa ce ne-am adus fericirea pe chip si ne-am oferit din nou sufletul unul altuia ,tu ai privit in jur si ai spus.
-Cred ca azi o sa ne dam jos din pat si o sa vedem cum e mica noastra lume de inceputuri.Si mai ales simt nevoia sa ma racoresc putin ,pentru ca langa tine simt mereu ca iau foc...
Te-am privit duios.
-Stii draga mea Nada,desi spui lucruri obisnuite ,mie tot imi pare ca glasul tau seamana cu muzica sferelor care se formeaza undeva departe si din cauza asta imi vine sa te sarut intruna...
-Sananda,daca ne luam dupa tine nu ne mai dam jos in veci din patul asta ...
-Dar cat tin vecii astia?
-Cred ca toata eternitatea.
-Si ce e rau in a sta aici ,numai amandoi?Ca putem sa avem ocupatii foarte placute in doi,noi singuri.
-Pai  dragul meu,noi avem si treaba nu numai distractie,sa stii.
-Nada ,tu devii prea serioasa si ma sperii..de unde atata seriozitate in capsorul asta asa  de mic si plin de zulufi?
M-ai privit contrariata si te-ai ridicat intr-un cot sa ma vezi mai bine.
-Asculta dragul meu,eu imi iau totdeauna treaba in serios ,sa stii si daca nu vrei sa te dai jos din pat am sa te dau eu.
Te-am privit cu drag,erai o alta tu,pe care inca nu o intalnisem ,o alta fateta a fiintei  tale mirifice si imi venea doar sa sarut gura aia dulce cu care ma puneai la punct,zau tare te-as fi sarutat,numai asa un pic...
-Vezi ca stiu ce iti trece prin cap,ai zis amuzata si mi-ai ciufulit parul .Daca nu te scoli,sa vedem ce e in jur,ma duc singura.
Si cu o miscare ai aruncat jos asternutul alb,imaculat si ai pus piciorul pe pamant.Acum iti vedeam spatele gol,cu mijlocul arcuit si parul tau auriu atat de matasos..am intins mana si am luat o suvita sa o vad mai bine ,am pus-o pe fata mea si am simtit parfumul tau de floare salbatica,de orhidee si alte atatea miresme necunoscute.Tu te-ai intors si te uitai dintr-o dunga la mine,cum iti respiram mireasma inca nestiuta a parului tau,cu ochii inchisi ,pentru a o pastra pentru totdeauna in interiorul meu.Mai lasat un pic,apoi ai tras parul din mana mea si te-ai ridicat in picioare..m-am ridicat si eu intr-un cot.
-Incotro o iei?Asteapta-ma si pe mine.
-Ti-e teama sa ma scapi din ochi?
-Da simt ceva in suflet,un sentiment cu totul nou,care am face sa  nu te las sa te duci singura..daca tu ii zici teama,atunci asa sa ii zicem.Stai ca ma dau jos,am zis si am sarit langa ea in picioare.
Nada ,da esti mica pe langa mine,am zis eu ,uitandu-ma la umarul tau aflat cam cu trei  palme mai jos ca al meu.
-Nu sunt eu prea mica, esti tu prea mare.Si ai alta forma decat mine,esti mai lat in umeri,iar eu sunt mai lata in solduri,si piele ta este mai albastruie.Ia intoarce-te cu spatele dragul meu,sa iti vad parul..
M-am intors cu spatele si am simtit cum imi desenai  linia umerilor cu degetul tau subtire,apoi linia bratului,apoi cum se te-ai lipit  de mine si te-ai ascuns  in parul meu argintiu.Ai stat asa lipita de mine o vesnicie parca si inima mea deja incepuse s-o ia razna..atunci te-ai dezlipit si ai spus:
-Tu ai corpul mai tare ca mine,simt muschii puternici sub pielea ta ,cred ca ai mai multa forta decat mine.
M-am intors si te-am luat de mijloc si te-am ridicat cu usurinta deasupra capului meu,apoi m-am invartit cu tine in vreme ce tu tipai speriata sa te dau jos,apoi ai dat capul pe spate si ai ras.Mereu era ceva nou la tine,o curba necunoscuta a trupului,un zambet diferit  si nu am saturam invartindu-te sub lumina primului soare.Aveam sa te iubesc vesnic,aveam sa fiu cu tine intreaga eternitate si asta era un gand care imi deschidea floarea inimii in mii de petale nestiute .
-Gata Sananda,iubitule ,imi ajunge cu invartela,da- ma jos.Ai alunecat usor pe corpul meu si cand ai ajuns cu buzele in dreptul gurii mele te-am sarutat .
Ai oftat si te-ai lasat sarutata dar nu prea mult,pentru ca gandurile mele erau  deja spre patul ravasit de langa noi.
-Dragul meu,mergem intai sa vedem unde ne-am trezit si dupa aia mai vedem.Am ras ,prins cu mata in sac,te-am lasat jos si am zis:
-Bine,Nada ,cum zici tu.Incotro o luam?am intrebat si ne-am uitat curiosi in jur.
Era o planeta in multe nuante de mov,cu un sol pietros ,putin neregulat ce se termina undeva pe aproape ,intr-o mare cu apa turcoaz.Imprejurul patului nostru erau lucruri vii,care unduiau in bataia brizei, nenumarate forme aflate pe ele,sau in varful lor,de toate culorile posibile.Mirosuri noi pentru simturile noastre neobisniute veneau de la acele lucruri,la care tu le-ai spus in gand plante. Acele globuri in toate culorile posibile  si de forme diferite tu le-ai numit flori si atunci am stiut imediat ce sunt si la ce folosesc.Dupa aceasta privire de ansamblu,ai zis aratand cu mana:
-Hai sa mergem la apa aia si apoi m-ai luat de mana si ai luat-o la goana.Pluteai si abia cu varful piciorului atingeai ici si colo pamantul.Eu venem dupa tine,invelit si  pierdut prin parul tau care zbura in urma ta si  imi intra in ochi si in gura sau ma gadila pe unde se nimerea.Te-ai oprit brusc si eu era mai sa te dobor jos,din cauza asta.Te-ai intors spre mine si zis:
-Mai incet uriasule ca ma dai jos,tu nu stii sa pui frana?si ai ras.
-Daca te opreai mai lin,nu ma bagam in tine.
-Ai reflexele cam adormite,dragul meu,ai concluzionat tu,de aia aveai nevoie de putina dezmorteala.Ce zici,intram in apa?
In fata noastra marea valurea lin,asa ca parul tau,intr-o rasuflare domoala si linistita.Mai incolo era o insula plina cu vegetatie de toate culorile si ceva ce pareau varfurile unor  cladiri pierdute printe copaci.Din vegetatie isi itea capul un varf de piramida violacee,strabatuta de niste fulgere albastrui.
-Hai sa mergem pana la insula,ai propus tu si mai tras dupa tine in apa verzuie si limpede.Cand te-ai aruncat in apa ai scos un tipat usor de placere.
-Vai iubitul meu ce bine e,daca stiam venem de la inceput aici,apoi ai inceput sa misti bratele si picioarele si sa te departezi de mal.Innotai cu usurinta,ca o creatura a marii si iar te-am privit plin de uimire .Am intrat si eu si din doua batai prelungi de brate te-am ajuns din urma..atunci tu ai marit viteza dar te-am ajuns iar..ma privei amuzata si iti citeam in gand admiratia si concluzia''Deci la asta folosesc muschii tai ,dragul meu...esti mai rapid ca mine.''Nu-i nimic draga mea pot sa innot si in ritmul tau si as prefera de fapt sa innot in urma ta sa te pot  vedea mai bine.Privelistea e innebunitoare''.Ai ras si m-ai depasit.Eu am privit in jos prin apa limpede ca clestarul la formele de viata de dedesubt.La un moment dat am vazut ceva  sclipind in adancime si am hotarat sa ma scufund.Am bagat capul in apa si am inceput sa respir in alt mod apoi din cateva miscari am ajuns pe fund..m-am uitat desupra capului si acolo pe cerul lumii acvatice tu pluteai ca o sirena..nu stiu de unde mi-a venit cuvantul dar stiu ca definea exact o creatura superba a marii.Am cautat cu privirea imprejur sa vad printre pietre ce anume mi-a atras atentia si am vazut intr-una din putinele forme de viata o sfera perfecta ,alba sidefata pe care am luat-o cu grija.Tu ai stiut ca nu mai sunt in urma ta si ti-am auzit gandul un pic alarmat"Sananda,unde te-ai ascuns ca nu te mai vad?''Sunt in fundul marii,iubita mea ,nu te speria.''E ceva interesant acolo?Ca as vrea sa cobor si eu''.''Nu sunt prea multe de vazut,doar roci si niste vietuitoare marunte..cand o sa avem timp trebuie sa mai creem cateva ca e prea gol.''Deci sa nu vin?''.''Nu ,iubito ,lasa ca ies eu''.Am strans cu grija perla in mana si m-am silit sa nu am gandesc la ea pentru ca voiam sa iti fac o surpriza.Am plutit usor pana sus,tu erai aproape de insula am innotat repede sa te ajung si nu am mai avut rabdare sa mai astept pana la mal..am tinut perla sidefie intre degete si ti-am spus:
-Uite ce ti-am adus ,am zis bucurandu -ma la gandul ca te vei bucura si tu.Te-ai uitat mine,ai luat perla ai privit-o cu atentie ,o unda de incantare ti-a strabatut fata si ai soptit:
-E foarte frumoasa dragul meu.Pentru ea te-ai coborat pana acolo?
Am dat din cap ca da,tu ma priveai asa de incantata apoi ai zis:
-Acesta este primul tau cadou,Sananda.
- E doar o perla pentru perla mea,am spus incet.Ai zambit larg si atunci am vazut o usoara gropita in obrazul tau incantator si o unda de fericire m-a cuprins pentru ca eu eram cel care aveam sa ma bucur de ea mereu.Si cand credeam ca minuni mai mari nu pot fi si ca fericirea aceea era tot ce se putea,tu te-ai ridicat in fata mea incet,din apa.Intai ti-au iesit umerii rotunzi si uzi,apoi spatele drept ,apoi mijlocul asa de subtire incat ma miram ca nu se frange,apoi soldurile perfect arcuite...stateam inmarmurit privindu-te, iubito, cum te nasteai  din spuma alba a marii...In fata mea pasea cu parul ud, ,plina de stropi  multicolori de apa insasi FRUMUSETEA...

POVESTEA PRIMEI IUBIRI 1

                              PENTRU TINE NADA,CU DRAG

Cand am deschis intaia oara  ochii,primul lucru pe care l-am vazut a fost chipul tau  umbrit de aripa somnului .Te-am privit cu atentie printre genele albe...aveai fata mica,ovala,ochii inchisi erau mari si usor trasi spre tample,iar gura frumos desenata cu buze carnoase si usor rasfrante,era intredeschisa si un pic bosumflata ca a copiilor mici.Parul blond lung pana la glezne te invelea in valuri aurii unduitoare.Din par ieseau un umar rotund si delicat,un san greu si perfect in forma lui sferica,un sold inalt si linia prelunga a piciorului tau delicat...
Te priveam abia respirand ,inima imi crestea ca un soare si nu indrazneam sa ma misc ca sa nu iti stric dulceata primului somn de dupa Creatie.Tu ai miscat din mana,apoi ai incercat sa iti deschizi un ochi...
-Iubito,am zis in gand ,cuprins de adoratie in fata ta...
-Tu deja te-ai trezit,ai zis cu o voce calda ,pura ,primul sunet care spagea tacerea primei lumi create. =Da m-am trezit frumoasa mea adorata...
-Ai o voce asa de ..nu stiu ,ma infioara toata..e ceva acolo in vocea ta  ..ceva...
-Ce faci ,te culci la loc??
-Nu  stateam si eu asa...
Atunci ai deschis prima data ochii si m-a izbit culoarea lor ..un albastru suav,patrunzator,de o frumusete de nedescris ,cu sclipiri aurii ca niste stelute prinse in privirea ta.Ne-am cufundat unul in 
privirea celuilat cu o uimire adanca ...ochii nostrii se priveau cu nesat si dor,se recunosteau se regaseau de dinaintea primei noastre vieti de cand eram parti ale bunului nostru Creator.
-Bine  te-am gasit iubito!
-Bine te-am regasit ,iubitul meu...
Am simtit nevoia sa imi lipesc buzele de ale tale si imediat am simtit curenti de energie cum m-au strabatut de sus pana jos,aprinzand in lumina si ultima celula.Tu ai oftat apoi ai zis:
-Ce e asta ?Ce ni se intampla?
-Tu ce crezi ca este,dragostea mea?
-In mintea mea vine un singur cuvant..IUBIRE.
-Atunci IUBIRE sa ii  zicem...
-Mai vreau iubire din asta te-ai alintat tu si te-am tras la pieptul meu si te-am sarutat iar.
Te-ai  lipit toata de mine si ti-am simtit bataile inimii,tot mai puternice .Corpul  tau nu cunoatea iubirea si nici corpul meu..era doar un vartej de emotii si senzatii pe care abia incepeam sa le intelegem.In patul  alb imaculat al primei noastre intalniri am facut prima data dragoste...
Un vartej de energii puternice,in care se simteau forte nestiuta catre se involburau in culori amestecate ,foarte pure,ne strabatea din cap in picioare si amalgamul de senzatii pornea de undeva din centrul fiintei noastre si se revarsa in valuri..iubirea dadea stralucire fiecarei celule si o umplea de lumina..apoi energiile sau involburat ,au devenit uragane in noi si-n intreg continuumul spatiu-timp,pregatindu-se de o explozie monumentala si  cand aceasta a sosit noi am fost aruncati in afara noastra si Universul s-a nascut in urma acestei descarcari care a rupt barierele dintre lumina si materie..un urias big-bang.Cand ne-am revenit din starea de unire a creatiei  cu CREATORUL, tanarul nostru Univers a inceput expansiunea...
Te-am asezat pe umarul meu si ti-am soptit tandru:
-Te iubesc draga mea!
Mai privit fericita si ai raspuns:
-Te iubesc,dragul meu.Tocmai am creat un Univers,
asa-i??
-Cred ca da...un Univers creat din iubire pura,din iubirea noastra.Acum sa ne odihnim...Stii ce m-am
 gandit,iubito?
-Ce?
-As vrea sa iti dau un nume...
-Da?Si la ce nume te-ai gandit??
-Inainte ca tu sa vorbesti aici era doar tacerea alunecand peste lume si tu ai dat glas acelei taceri de  aceea te vei numi NA-ADA-vocea tacerii.
-Naada ...suna frumos,ca un sunet de clopotel.Atunci  trebuie sa iti dau si eu un nume...Sa vedem.Cand am deschis ochii primul lucru pe care l-am, vazut a fost chipul tau stralucind de iubire..atunci o sa te cheme SAN-AN -DA..adica lumina iubirii absolute!
-Imi place cum suna..SANAANDA...E mai lung ca al tau..
-Pentru ca si tu  esti mai mare decat mine,iti trebuie un nume care sa te cuprinda... 
Inveliti in fericire ca intr-o mantie ascultam cum inima primei noastre creatii incepuse sa bata..o simtem in inima ,o  simteam in tamplele noastre lipite una de alta,in freamatul trupului nostru.Si asa in linistea iubirii pure ,in pacea absoluta a fiintei noastre ascultam cum se desfac energiile,despletindu-se in adancul nestiut al spatiului si eram una cu ele ,eram ele ,eram vartejuri si lumini,eram forte fara nume ,eram lumina si materie,totuna cu inima Creatorului nesfarsit.  Asa ne-a prins apusul stelei care lumina de departe planeta in nuante de mov si ciclam martora primei si ultimei iubiri a vietii noastre.Iar in bataile inimii universale se auzeau numele noastre...NA-ADA..SAN-AN-DA,tot mai departe si mai departe pe coridoarele timpului...

VIS

Tu esti de -a pururi  langa mine pe drum 

Esti alba lumina de langa sufletul meu

Iar acum traim vesnicia impreuna

Unicul  dans in eternul acum

Balul iubirii se danseaza sub luna 

Eram doua aripi avantate in   zbor 

Stiu ca mereu vei fi partea mea buna

Ca eu  sunt pentru tine ultimul dor.

Nici intreg Universul nu ne poate cuprinde 

Acest vis pe  care-l traim amandoi

Darul iubirii impartaseste-l  cu mine

Aici  suntem noi,numai noi...

VOCEA TACERII

 VOCEA TACERII

ascult cu inima batandu-mi in tample 

cum curge incet in lume tacerea 

cum spatiul si timpul cu tine se umple 

cum dispare dinlauntru-mi durerea

singuratatea e un joc care doare

strabati solitar vesnicia

nu te intrebi daca drumul acesta

iti va reda inapoi maretia

la capat ar trebui sa fie iubirea

la capat ar trebui sa fi tu

si te stiu ,esti mereu langa mine

pacat ca mereu am zis''nu''

acum mi-a ramas o ultima carte

in acest joc numit prea pompos''viata''

sa privesc in ochi vesnicia 

sa ne vedem in sfarsit fata-n fata

stiu ca tu speri ca voi fi langa tine

in noptea albastra a mari-naltari

tu ma atragi  de pe drumuri straine

pentru ca tu mai mereu crezi in mine

nu am nimic de oferit la final 

nu am gasit aici fericire

 aduc pentru tine  ultimul  dar

o inima plina ochi de iubire...

SANANDA

  Dragii mei prieteni si familie,cred ca ati asteptat destul de curiosi sa spun cine sunt eu.Nici nu stiam eu mesagerul,ca am  primit identitatea mea inainte ca Mary sa stie cine este sau ca primul Sananda sa fi aparut la orizont.Atunci stiam deja ca de unde venim avem ambele energii si masculin si feminin intr-un corp,ca suntem androgini,dar asta la nivel mental nu la nivelul unei constiinte care era prea putin dezvoltata.Am avut adevarul sub ochi tot timpul dar l-am ignorat pentru ca nu stiam ca visele mele erau mesaje,ci doar simple vise de noapte.Familia din cer m-a lasat sa ajung in locul unde aveam sa inteleg totul,de la un alt nivel de constiinta care trece cu mult de limitele vietii noastre.Am luat la rand toate rolurile ca pe cel real nu l-as fi putut accepta usor,dar acum sunt pregatita pentru a deveni eu.Visul cu revelatia l-am primit in 16 decembrie anul trecut,dar mi s-a parut asa de absurd,incat nu l-am crezut.
Desi nu mai scriam pe blog,i-am scris totusi lui Mary,ca visul era legat de ea.Atunci eram convinsa ca sufletul meu pereche era cel cu care vorbeam,desi Mary mi-a spus ca acel barbat as putea fi eu,adica Sinele meu superior era un barbat.Dar nu am ascultat-o nici atunci si nici cand i-am povestit visul...Voiam sa fiu neaparat femeie si restul nu intra in mintea mea ca era limitata.Acum sa va spun visul...
Eram intr-o sala mare ,care avea doua randuri de banci puse fata in fata.Mary,asa cum arata ea acum,era in mijlocul bancii unde erau femeile iar in fata lor,pe celalalt rand erau barbati de toate neamurile si rasele.Ea trimitea in fata cate o femeie,apoi striga numele unui barbat care era sufletul ei flacara,cei doi se opreau se priveau in ochi si din spatele lor,aparea  o lumina alba ,care se unea deasupra capetelor lor intr-o coloana de lumina.Eu eram cu barbatul brunet pe care l-am tot visat,si credeam ca el e sufletul flacara, ne-am imbratisat dar nu aparea lumina aia deasupra.Eu m-am gandit ca e doar alt suflet pereche si m-am asezat mai departe cam suparata.Mary continua sa uneasca sufletele flacara si dupa ce a terminat  a venit spre mine.Dar nu mai era Mary,era cea care se numeste Lady Nada,adica era blonda,inalta,supla,frumoasa si zambea duios cu toata fata.Ea mi-a zis cu o voce blanda:''NU CREZI CA E CAZUL SA NE IMPACAM?''si m-a sarutat pe gura.Apoi m-a luat in brate si mi-a zis:"IA UITA-TE DEASUPRA CAPULUI TAU''.
Cand am ridicat privirea din spate spre fata era o lumina alba ca o aura,cu irizatii de curcubeu,cam pana la un metru care arata exact ca si la ceilalti.Ea s-a asezat langa mine si ma tinea de mana,iar eu ma gandeam"Doamne ,ce ma fac acum ca sufletul meu flacara e intr-o femeie ,in MARIA''.
Deci concluzia ...sunt un aspect al lui Sananda,intr-un corp de femeie,ca sa ajut la echilibrarea energiei masculine,care a adus aceasta lume in situatia de fata.Sunt cel mai neconventional aspect al lui,dar traim intr-un UNIVERS unde totul este posibil asa ca indiferent cat de absurd vi s-ar parea,asta sunt eu ,nu mai e loc de indoiala,pentru ca Familia de sus a confirmat totul.Trebuie sa recunosc ca MARY  a luat de atunci in calcul si aceasta posibilitate,drept care iar ne-am ciondanit si nu am mai vorbit o saptamana.Oricum  nu poti fi totdeauna pregatit de o asemenea veste si se pare ca eu nu eram deloc pregatita.Dar acum ca sunt alaturi de sotul meu ,care este tot o parte din mine si de ceilalti Sananda,vom aduce lumina intr-o lume in care intunericul a stat mult prea mult.Multumesc Mary ca mi-ai amintit cine sunt.Semnat:sufletul flacara LYA