Prima noapte in lumea pe care Creatorul ne-a dat-o ca locuinta se sfarsea ..de undeva de sub norii violeti ,soarele mov isi arata fata,poleindu-te cu o lumina sidefata,adancind umbrele usor albastrii ale pielii tale...Crearea unui nou Univers nu e o munca de aici de colea,asa ca ma mai zabovit in patul alb,cu astenuturi moi.Si ca sa nu stau degeaba ,te priveam.Era doar a doua zi a intalnirii noastre si tu,iubita mea mai aveai inca atatea lucruri noi pe care sa le descopar ,erai ca o carte la care am deschis abia prima pagina.De exemplu,ieri nu am observat ca lumea ce gene lungi iti umbreau ochii ,asa de matasoase incat tare le-as fi atins dar te-as fi trezit.Iar tu tocmai ai dat nastere din fiinta ta la ceva ce nu existase inainte,asa ca ma multumeam sa iti pazesc somnul.Si ma umpleam singur de fericire privindu-te si viitoare stele imi explodau in inima cand ma gandeam ca esti a mea si in mine toata vesnicia...
Somnul tau despartea energiile undeva in Creatie,la facea sa fie de sine statatoare...tu de fapt calatoreai acolo unde fusesem si eu un pic mai devreme...intre atomi furiosi ce se ciocneau dand nastere la reactii in lant ,printre furtuni magnetice de o putere greu de imaginat...Dar noi,ca tineri Creatori de Univers stapaneam toate energiile astea si le prelucram dupa cum doream...Si asa tot uitandu-ma la tine ,vazandu-ti frumusetea atat de proaspata ,minunandu-ma ca o asemenea minune ma iubeste pe mine,am intins mana pe langa pat si m-am intepat in ceva la deget...imediat am simtit o senzatie ciudata si am vazut o picatura de sange care s-a prelins si a cazut pe pamant...atunci tu ai deschis ochii.
- Ce ti s-a intamplat ,iubitul meu?ai spus cu o voce perfect clara ca si cand erai de mult treaza.
-Cred ca m-am ranit,am zis uitandu-ma la degetul unde nu se mai vedea nici o urma de rana..
-Si ce era senzatia aceea ciudata ..ceva un pic neplacut pe care am simtit-o si eu?
-Cred ,draga mea ca ii zice durere si e ceva ce vom mai simti uneori.
-Dar la ce foloseste aceasta durere,care imi pare exact opusul lucrului pe care il simtim cand ne iubim?
-E un avertisment ca e ceva lezat si ne ajuta sa ne dam seama ca trebuie reparat.Si apoi daca nu am simti durerea,cum ne-am da seama ce e placerea?
-Sananda,esti plin de intelepciune in dimineata asta.
Te-am privit uimit si incantat,cum stateai in curbura bratului meu si te uitai cu mandrie la mine.
-Asa iti pare?
-Da ,dragul meu ,tu ai multe lucruri in tine de care nu esti macar constient,dar eu le simt aici in inima mea.
-Tu ,draga mea adorata,ai inca mai multe lucruri ascunse in inima ta decat voi spera eu sa am vreodata.
-Sananda ,cred ca vreau sa vedem si ce e cu opusul durerii ce zici?
Am izbucnit in ras amandoi apoi ne-am sarutat,pentru ca fiecare zi trebuia sa inceapa si sa se sfarseasca cu iubire.
Dupa ce ne-am adus fericirea pe chip si ne-am oferit din nou sufletul unul altuia ,tu ai privit in jur si ai spus.
-Cred ca azi o sa ne dam jos din pat si o sa vedem cum e mica noastra lume de inceputuri.Si mai ales simt nevoia sa ma racoresc putin ,pentru ca langa tine simt mereu ca iau foc...
Te-am privit duios.
-Stii draga mea Nada,desi spui lucruri obisnuite ,mie tot imi pare ca glasul tau seamana cu muzica sferelor care se formeaza undeva departe si din cauza asta imi vine sa te sarut intruna...
-Sananda,daca ne luam dupa tine nu ne mai dam jos in veci din patul asta ...
-Dar cat tin vecii astia?
-Cred ca toata eternitatea.
-Si ce e rau in a sta aici ,numai amandoi?Ca putem sa avem ocupatii foarte placute in doi,noi singuri.
-Pai dragul meu,noi avem si treaba nu numai distractie,sa stii.
-Nada ,tu devii prea serioasa si ma sperii..de unde atata seriozitate in capsorul asta asa de mic si plin de zulufi?
M-ai privit contrariata si te-ai ridicat intr-un cot sa ma vezi mai bine.
-Asculta dragul meu,eu imi iau totdeauna treaba in serios ,sa stii si daca nu vrei sa te dai jos din pat am sa te dau eu.
Te-am privit cu drag,erai o alta tu,pe care inca nu o intalnisem ,o alta fateta a fiintei tale mirifice si imi venea doar sa sarut gura aia dulce cu care ma puneai la punct,zau tare te-as fi sarutat,numai asa un pic...
-Vezi ca stiu ce iti trece prin cap,ai zis amuzata si mi-ai ciufulit parul .Daca nu te scoli,sa vedem ce e in jur,ma duc singura.
Si cu o miscare ai aruncat jos asternutul alb,imaculat si ai pus piciorul pe pamant.Acum iti vedeam spatele gol,cu mijlocul arcuit si parul tau auriu atat de matasos..am intins mana si am luat o suvita sa o vad mai bine ,am pus-o pe fata mea si am simtit parfumul tau de floare salbatica,de orhidee si alte atatea miresme necunoscute.Tu te-ai intors si te uitai dintr-o dunga la mine,cum iti respiram mireasma inca nestiuta a parului tau,cu ochii inchisi ,pentru a o pastra pentru totdeauna in interiorul meu.Mai lasat un pic,apoi ai tras parul din mana mea si te-ai ridicat in picioare..m-am ridicat si eu intr-un cot.
-Incotro o iei?Asteapta-ma si pe mine.
-Ti-e teama sa ma scapi din ochi?
-Da simt ceva in suflet,un sentiment cu totul nou,care am face sa nu te las sa te duci singura..daca tu ii zici teama,atunci asa sa ii zicem.Stai ca ma dau jos,am zis si am sarit langa ea in picioare.
Nada ,da esti mica pe langa mine,am zis eu ,uitandu-ma la umarul tau aflat cam cu trei palme mai jos ca al meu.
-Nu sunt eu prea mica, esti tu prea mare.Si ai alta forma decat mine,esti mai lat in umeri,iar eu sunt mai lata in solduri,si piele ta este mai albastruie.Ia intoarce-te cu spatele dragul meu,sa iti vad parul..
M-am intors cu spatele si am simtit cum imi desenai linia umerilor cu degetul tau subtire,apoi linia bratului,apoi cum se te-ai lipit de mine si te-ai ascuns in parul meu argintiu.Ai stat asa lipita de mine o vesnicie parca si inima mea deja incepuse s-o ia razna..atunci te-ai dezlipit si ai spus:
-Tu ai corpul mai tare ca mine,simt muschii puternici sub pielea ta ,cred ca ai mai multa forta decat mine.
M-am intors si te-am luat de mijloc si te-am ridicat cu usurinta deasupra capului meu,apoi m-am invartit cu tine in vreme ce tu tipai speriata sa te dau jos,apoi ai dat capul pe spate si ai ras.Mereu era ceva nou la tine,o curba necunoscuta a trupului,un zambet diferit si nu am saturam invartindu-te sub lumina primului soare.Aveam sa te iubesc vesnic,aveam sa fiu cu tine intreaga eternitate si asta era un gand care imi deschidea floarea inimii in mii de petale nestiute .
-Gata Sananda,iubitule ,imi ajunge cu invartela,da- ma jos.Ai alunecat usor pe corpul meu si cand ai ajuns cu buzele in dreptul gurii mele te-am sarutat .
Ai oftat si te-ai lasat sarutata dar nu prea mult,pentru ca gandurile mele erau deja spre patul ravasit de langa noi.
-Dragul meu,mergem intai sa vedem unde ne-am trezit si dupa aia mai vedem.Am ras ,prins cu mata in sac,te-am lasat jos si am zis:
-Bine,Nada ,cum zici tu.Incotro o luam?am intrebat si ne-am uitat curiosi in jur.
Era o planeta in multe nuante de mov,cu un sol pietros ,putin neregulat ce se termina undeva pe aproape ,intr-o mare cu apa turcoaz.Imprejurul patului nostru erau lucruri vii,care unduiau in bataia brizei, nenumarate forme aflate pe ele,sau in varful lor,de toate culorile posibile.Mirosuri noi pentru simturile noastre neobisniute veneau de la acele lucruri,la care tu le-ai spus in gand plante. Acele globuri in toate culorile posibile si de forme diferite tu le-ai numit flori si atunci am stiut imediat ce sunt si la ce folosesc.Dupa aceasta privire de ansamblu,ai zis aratand cu mana:
-Hai sa mergem la apa aia si apoi m-ai luat de mana si ai luat-o la goana.Pluteai si abia cu varful piciorului atingeai ici si colo pamantul.Eu venem dupa tine,invelit si pierdut prin parul tau care zbura in urma ta si imi intra in ochi si in gura sau ma gadila pe unde se nimerea.Te-ai oprit brusc si eu era mai sa te dobor jos,din cauza asta.Te-ai intors spre mine si zis:
-Mai incet uriasule ca ma dai jos,tu nu stii sa pui frana?si ai ras.
-Daca te opreai mai lin,nu ma bagam in tine.
-Ai reflexele cam adormite,dragul meu,ai concluzionat tu,de aia aveai nevoie de putina dezmorteala.Ce zici,intram in apa?
In fata noastra marea valurea lin,asa ca parul tau,intr-o rasuflare domoala si linistita.Mai incolo era o insula plina cu vegetatie de toate culorile si ceva ce pareau varfurile unor cladiri pierdute printe copaci.Din vegetatie isi itea capul un varf de piramida violacee,strabatuta de niste fulgere albastrui.
-Hai sa mergem pana la insula,ai propus tu si mai tras dupa tine in apa verzuie si limpede.Cand te-ai aruncat in apa ai scos un tipat usor de placere.
-Vai iubitul meu ce bine e,daca stiam venem de la inceput aici,apoi ai inceput sa misti bratele si picioarele si sa te departezi de mal.Innotai cu usurinta,ca o creatura a marii si iar te-am privit plin de uimire .Am intrat si eu si din doua batai prelungi de brate te-am ajuns din urma..atunci tu ai marit viteza dar te-am ajuns iar..ma privei amuzata si iti citeam in gand admiratia si concluzia''Deci la asta folosesc muschii tai ,dragul meu...esti mai rapid ca mine.''Nu-i nimic draga mea pot sa innot si in ritmul tau si as prefera de fapt sa innot in urma ta sa te pot vedea mai bine.Privelistea e innebunitoare''.Ai ras si m-ai depasit.Eu am privit in jos prin apa limpede ca clestarul la formele de viata de dedesubt.La un moment dat am vazut ceva sclipind in adancime si am hotarat sa ma scufund.Am bagat capul in apa si am inceput sa respir in alt mod apoi din cateva miscari am ajuns pe fund..m-am uitat desupra capului si acolo pe cerul lumii acvatice tu pluteai ca o sirena..nu stiu de unde mi-a venit cuvantul dar stiu ca definea exact o creatura superba a marii.Am cautat cu privirea imprejur sa vad printre pietre ce anume mi-a atras atentia si am vazut intr-una din putinele forme de viata o sfera perfecta ,alba sidefata pe care am luat-o cu grija.Tu ai stiut ca nu mai sunt in urma ta si ti-am auzit gandul un pic alarmat"Sananda,unde te-ai ascuns ca nu te mai vad?''Sunt in fundul marii,iubita mea ,nu te speria.''E ceva interesant acolo?Ca as vrea sa cobor si eu''.''Nu sunt prea multe de vazut,doar roci si niste vietuitoare marunte..cand o sa avem timp trebuie sa mai creem cateva ca e prea gol.''Deci sa nu vin?''.''Nu ,iubito ,lasa ca ies eu''.Am strans cu grija perla in mana si m-am silit sa nu am gandesc la ea pentru ca voiam sa iti fac o surpriza.Am plutit usor pana sus,tu erai aproape de insula am innotat repede sa te ajung si nu am mai avut rabdare sa mai astept pana la mal..am tinut perla sidefie intre degete si ti-am spus:
-Uite ce ti-am adus ,am zis bucurandu -ma la gandul ca te vei bucura si tu.Te-ai uitat mine,ai luat perla ai privit-o cu atentie ,o unda de incantare ti-a strabatut fata si ai soptit:
-E foarte frumoasa dragul meu.Pentru ea te-ai coborat pana acolo?
Am dat din cap ca da,tu ma priveai asa de incantata apoi ai zis:
-Acesta este primul tau cadou,Sananda.
- E doar o perla pentru perla mea,am spus incet.Ai zambit larg si atunci am vazut o usoara gropita in obrazul tau incantator si o unda de fericire m-a cuprins pentru ca eu eram cel care aveam sa ma bucur de ea mereu.Si cand credeam ca minuni mai mari nu pot fi si ca fericirea aceea era tot ce se putea,tu te-ai ridicat in fata mea incet,din apa.Intai ti-au iesit umerii rotunzi si uzi,apoi spatele drept ,apoi mijlocul asa de subtire incat ma miram ca nu se frange,apoi soldurile perfect arcuite...stateam inmarmurit privindu-te, iubito, cum te nasteai din spuma alba a marii...In fata mea pasea cu parul ud, ,plina de stropi multicolori de apa insasi FRUMUSETEA...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu