POVESTEA PRIMEI IUBIRI 1

                              PENTRU TINE NADA,CU DRAG

Cand am deschis intaia oara  ochii,primul lucru pe care l-am vazut a fost chipul tau  umbrit de aripa somnului .Te-am privit cu atentie printre genele albe...aveai fata mica,ovala,ochii inchisi erau mari si usor trasi spre tample,iar gura frumos desenata cu buze carnoase si usor rasfrante,era intredeschisa si un pic bosumflata ca a copiilor mici.Parul blond lung pana la glezne te invelea in valuri aurii unduitoare.Din par ieseau un umar rotund si delicat,un san greu si perfect in forma lui sferica,un sold inalt si linia prelunga a piciorului tau delicat...
Te priveam abia respirand ,inima imi crestea ca un soare si nu indrazneam sa ma misc ca sa nu iti stric dulceata primului somn de dupa Creatie.Tu ai miscat din mana,apoi ai incercat sa iti deschizi un ochi...
-Iubito,am zis in gand ,cuprins de adoratie in fata ta...
-Tu deja te-ai trezit,ai zis cu o voce calda ,pura ,primul sunet care spagea tacerea primei lumi create. =Da m-am trezit frumoasa mea adorata...
-Ai o voce asa de ..nu stiu ,ma infioara toata..e ceva acolo in vocea ta  ..ceva...
-Ce faci ,te culci la loc??
-Nu  stateam si eu asa...
Atunci ai deschis prima data ochii si m-a izbit culoarea lor ..un albastru suav,patrunzator,de o frumusete de nedescris ,cu sclipiri aurii ca niste stelute prinse in privirea ta.Ne-am cufundat unul in 
privirea celuilat cu o uimire adanca ...ochii nostrii se priveau cu nesat si dor,se recunosteau se regaseau de dinaintea primei noastre vieti de cand eram parti ale bunului nostru Creator.
-Bine  te-am gasit iubito!
-Bine te-am regasit ,iubitul meu...
Am simtit nevoia sa imi lipesc buzele de ale tale si imediat am simtit curenti de energie cum m-au strabatut de sus pana jos,aprinzand in lumina si ultima celula.Tu ai oftat apoi ai zis:
-Ce e asta ?Ce ni se intampla?
-Tu ce crezi ca este,dragostea mea?
-In mintea mea vine un singur cuvant..IUBIRE.
-Atunci IUBIRE sa ii  zicem...
-Mai vreau iubire din asta te-ai alintat tu si te-am tras la pieptul meu si te-am sarutat iar.
Te-ai  lipit toata de mine si ti-am simtit bataile inimii,tot mai puternice .Corpul  tau nu cunoatea iubirea si nici corpul meu..era doar un vartej de emotii si senzatii pe care abia incepeam sa le intelegem.In patul  alb imaculat al primei noastre intalniri am facut prima data dragoste...
Un vartej de energii puternice,in care se simteau forte nestiuta catre se involburau in culori amestecate ,foarte pure,ne strabatea din cap in picioare si amalgamul de senzatii pornea de undeva din centrul fiintei noastre si se revarsa in valuri..iubirea dadea stralucire fiecarei celule si o umplea de lumina..apoi energiile sau involburat ,au devenit uragane in noi si-n intreg continuumul spatiu-timp,pregatindu-se de o explozie monumentala si  cand aceasta a sosit noi am fost aruncati in afara noastra si Universul s-a nascut in urma acestei descarcari care a rupt barierele dintre lumina si materie..un urias big-bang.Cand ne-am revenit din starea de unire a creatiei  cu CREATORUL, tanarul nostru Univers a inceput expansiunea...
Te-am asezat pe umarul meu si ti-am soptit tandru:
-Te iubesc draga mea!
Mai privit fericita si ai raspuns:
-Te iubesc,dragul meu.Tocmai am creat un Univers,
asa-i??
-Cred ca da...un Univers creat din iubire pura,din iubirea noastra.Acum sa ne odihnim...Stii ce m-am
 gandit,iubito?
-Ce?
-As vrea sa iti dau un nume...
-Da?Si la ce nume te-ai gandit??
-Inainte ca tu sa vorbesti aici era doar tacerea alunecand peste lume si tu ai dat glas acelei taceri de  aceea te vei numi NA-ADA-vocea tacerii.
-Naada ...suna frumos,ca un sunet de clopotel.Atunci  trebuie sa iti dau si eu un nume...Sa vedem.Cand am deschis ochii primul lucru pe care l-am, vazut a fost chipul tau stralucind de iubire..atunci o sa te cheme SAN-AN -DA..adica lumina iubirii absolute!
-Imi place cum suna..SANAANDA...E mai lung ca al tau..
-Pentru ca si tu  esti mai mare decat mine,iti trebuie un nume care sa te cuprinda... 
Inveliti in fericire ca intr-o mantie ascultam cum inima primei noastre creatii incepuse sa bata..o simtem in inima ,o  simteam in tamplele noastre lipite una de alta,in freamatul trupului nostru.Si asa in linistea iubirii pure ,in pacea absoluta a fiintei noastre ascultam cum se desfac energiile,despletindu-se in adancul nestiut al spatiului si eram una cu ele ,eram ele ,eram vartejuri si lumini,eram forte fara nume ,eram lumina si materie,totuna cu inima Creatorului nesfarsit.  Asa ne-a prins apusul stelei care lumina de departe planeta in nuante de mov si ciclam martora primei si ultimei iubiri a vietii noastre.Iar in bataile inimii universale se auzeau numele noastre...NA-ADA..SAN-AN-DA,tot mai departe si mai departe pe coridoarele timpului...