pe sub fruntea incruntata
ma intrebam in multe randuri
de te -oi mai vedea vreodata
stau de vorba doar cu luna
si ea e singura ca mine
timpul asa zadarnic trece
si nici o veste de la tine
ai plecat parca intr-o doara
nu am crezut ca vei pleca
parca astept pe calea goala
sa apara iarasi umbra ta
de-atunci trecuta multa vreme
si multe nopti reci si pustii
nu am crezut ca te-am pierdut
si inapoi n-ai sa mai vii
nu stiu de somn si de nimica
de cand pe poarta ai iesit
ma-ntreb mereu in orice clipa
cu ce oare ti-am gresit
nu vi ca sa imi dai raspuns
nu vi in brate sa te strang
ramai departe dus in lume
raman in urma sa te plang
ai fost minunea vietii mele
ai aparut de nu stiu unde
desi te-ai dus de multa vreme
simt vraja ta cum ma patrunde
simt un cutit ce insangereaza
o rana veche si mortala
plecata esti a mea pereche
sunt singura in lumea goala...
IN PORTUL SUFLETULUI MEU
stau in zori pe malul marii
privesc la valuri cum se sparg
departe in zarea inrosita
se vede numai un catarg
e acel catarg care te duce
in lumea ta,la casa ta
eu am ramas pe tarmul marii
tu ai plecat iubirea mea
durerea asta e cumplita
si creste in sufletul greu
degeaba mai privesc in urma
tu nu mai esti de-acum al meu
ma uit spre ceru-nalt si palid
zburata-i liber ca un soim
in suflet e doar intuneric
esti dus al vietii mele domn
nu am putut sa zic o vorba
nu am putut sa te opresc
atat as fi dorit sa spun
ca sunt a ta si te iubesc
acum in zare te-ai pierdut
si singura am ramas in port
in suflet e furtuna grea
si dangat sumbru ca de mort
dar asta e,asa-i ales
ca sa-mi lasi mie dorul greu
sa nu te mai intorci in veci
in portul sufletului meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu