pe cer trec nori ,albe fantasme
ma uit cum trec si ma gandesc
ca va mai trece inc-o vara
fara cea care o iubesc
si stad cu fruntea grea pe mana
parca o vad venind din zare
cu pasii ei usori si repezi
mergand pe-a timpului carare
cu ochi mari si albastrui
ea ma priveste intrebator
si imi sopteste cu sfiala
de mine oare ti-a fost dor?
iar eu cu inima batand
o sa o prind la mine-n brate
o sa-i dau parul de pe chip
sa-i vad o clipa dulcea fata
si voi privi-o cu nesat
si ii voi spune ..da ,mi-e dor
iar ochii mari si minunati
ma vor privi intrebator
si ca sa-i dovedesc ce simt
voi saruta-o cu ardoare
si chipul ei va inflori
cum infloreste orice floare
apoi pierduti in reverie
sub pomi ne vom imbratisa
voi face asa ca-n vesnicie
inima mea sa fie ta
dar norii trec,visul sfarseste
sunt singur pe al lumii drum
fiinta care ma iubeste
e dusa-n lumea ei ,oricum
asa imi trec a mele zile
tacerea grea sa o ascult
tu ai plecat pe veci copila
si ne-am iubit asa de mult
vor trece ani ,vor trece lumi
eu insa stau si te astept
si chipul tau in veci ramane
ascuns in inima din piept...
LASA MAREA
lasa marea sa se zbata
sub talazurile inspumate
tu inima-ti linisteste
sa auzi a mea cum bate
lasa vantul sa alerge
peste camp fara oprire
tu opreste-te o clipa
ca tu esti a mea iubire
lasa norii ca sa zboare
peste vai si peste munti
tu opreste-te o clipa
numai ca sa ma saruti
lasa timpul sa se duca
cand te tin langa inima
nu conteaza decat clipa
cand de dor ea este plina
lasa totul ,orice lucru
care iti cernea privirea
uita-te in ochii mei
si vei stii cei fericirea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu